Vremurile teribile pe care le trăim acum ne arată cât de fragili suntem de fapt noi oamenii în faţa naturii. Am luat în stăpânire Pământul închipuindu-ne că putem face orice, că putem polua oricât şi oricum, că putem folosi orice fel de otrăvuri pentru a produce cât mai multă mâncare, că putem distruge în jurul nostru tot, specii, ape, munţi, oceane şi păduri numai pentru a ne asigura nevoile din ce în ce mai multe, mai mari şi mai inutile.
A avea a fost scopul nostru în viaţă. Am adunat în jurul nostru toate prostiile de care ne dăm seama că nu aveam nevoie. Maşinile, hainele de firmă, gadgeturile de tot felul, toate nu ne folosesc la nimic acum când am ajuns să ne ascundem în casele devenite peste noapte puşcăriile noastre. În micile sau mai marile noastre închisori ne dăm seama pe zi ce trece că toate prostiile acestea nu au făcut decât să ne îndepărteze de la sensul pe care viaţa noastră ar fi trebuit să o aibă. Am batjocorit pământul acesta în toate chipurile posibile. Iar pământul ne-a răspuns acum cu o armă atât de mică încât să ne arate, cu o imensă ironie, adevărata noastră măsură.
Mici, neajutoraţi şi insignifianţi în faţa Vieţii care nu numai că merge mai departe, dar îşi şi reia în primire spaţiul pe care noi i l-am răpit pentru scurt timp. Dacă vom reuşi să depăşim acest moment este cert că supravieţuirea noastră ca specie va depinde doar învăţămintele pe care le vom trage din această nenorocire. Statisticile care arătau acum câteva luni că omenirea va ajunge în curând la 9 miliarde de indivizi sunt înlocuite acum de speranţa că omenirea va mai avea un viitor.
Pentru Uniunea Europeană criza actuală este încercarea care va decide dacă acest grup de state va mai exista sau nu în viitorul apropiat. Iar dacă ţările mai sărace ale Uniunii Europene nu vor beneficia de un sprijin real, substanţial şi imediat din partea celor bogate pentru ieşirea din această nenorocire fără precedent, atunci toate concesiile politice şi economice, toate privatizările şi toate închiderile de obiective economice pe care au fost nevoite să le facă pentru a se alinia la politicile unei Uniuni care nu le mai vrea vor fi puse sub semnul întrebării.● Matei Dumitru
